|
|
Veritasaga-Ucigasul perfect(cu dj nemo)
Timpul e ucigasul perfect,
Omoara tot, omoara toate sentimentele care ne-au zdruncinat vreodata,
Omoara ura, omoara iubirea.
Nimic nu mai ramane…
De parca nu ne mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul, risipeste stresul
Se ia de noi toti
Si-n urma lui nu mai raman nici chei, nici porti
Iar tu te porti de parc-o sa fii mereu aici.
Te-asezi atunci cand ar trebui sa te ridici,
Taci atunci cand ar trebui sa zici
Si-ataci… oameni care te iubesc crezand ca vor sa te faca sa zaci.
E-un joc nebunesc in care ca si ceilalti te prefaci ca e totul OK
Si-alaturi de ei distrugi lucrurile care ne unesc
Si nu reusesc
Sa-mi amintesc chipul bunicului meu, si-mi pare rau
Dar asta nu este unicul meu…regret
Caci timpul e ucigasul perfect,
Ne omoara putin cu fiecare gura de aer trasa in piept.
Ne face sa uitam cine am fost,
Ii face pe altii sa uite ca am fost,
E ultimul martor, imi stie viata pe de rost,
Dar in final lumea o sa vrea sa uite de noi si de ea
Si-atunci pacea va veni ca sa stea.
Ref x 1
[Jhivago]
De parca nu ma mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul,
Imi urmeaza pasii, imi imita mersul
Scratchuri (It-s gone till it’s )
De parca nu ma mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul.
[Praetor]
Spune-mi de ce pierdem? De ce ne vindem?
De ce luptam in tandem cu ceva invizibil?
Simt cum sub piele ceva ma arde,
Poate parte a nu avea sens in cursul vietii
Dar exista mereu unul mai bun,
Unul care are mai mult,
Unul care-l ascult in timp ce… pe langa mine trece
Mult prea rapid, aproape ca vantul,
Cu timpul omul a creat cuvantul.
De atunci, orice incercare e sortita a fi si ea nereusita
Si vad o viata platita, o penita tocita, obosita
Sa astearna pe foi gandurile celui ce ezita
O mita data, in loc de suflet o pata,
O tumoare ce se extinde, un om ce se prinde
In itele unei viei mizere,
Un imens Univers intre doua emisfere ale unui creier,
Un creier ce canta in noapte si aud soapte.
Simt o moarte dand tarcolae celor ce au trait pentru a le crea
Si ce carte scrie ca ni-i poate lua?
Oare ni-i poate fura?
Oricum observ ca-n centru ??? ni-i schimba
In unele momente timpul ma plimba prin locuri
Cu nume ce imi stau pe limba, dar nu le pot pronunta
Si-mi asum doar rolul, doar fumul, subsolul unei vieti prea normale
Doar visuri de glorie ingropate,
Doar urmari sacrale pe un drum pierdut, lipsit de scut in batai mortale
Acum privind in gandurile tale
Vad ca timpul te separa de lumea ta infecta si lumea de afara,
De cel ce esti si cel de-odinioara,
Un singur calator dintr-o gara, parasita, lipsita de miscare.
Deasupra soarele a disparut, nu ti se pare
Ca acum lumea e doar in ganduri muritoare?
Ref
[Jhivago]
De parca (de parca, de parca) nu ma mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul,
Imi schimba chipul, vietii fura sensul,
Imi urmeaza pasii, imi imita mersul.
Scratchuri
De parca nu ma mai vrea Universul.
Timpul imi sterge amintirea, imi sterge simtul, imi sterge versul.
De parca nu ma mai vrea Universul (nu ma mai vrea Universul, mai vrea Universul)
De parca nu ma mai vrea Universul (nu ma mai vrea Universul, mai vrea Unïversul)
_______________________________________
Poti sa te descurci cum stii dar nu mai vinde droguri la copii
|
|
